Succesiune litigioasă: ce trebuie să știți și cum procedați

O succesiune litigioasă este procedura prin care o moștenire se soluționează în instanță, nu la notar, din cauza unui conflict între persoanele implicate. Concret, dosarul ajunge la judecătorie atunci când moștenitorii nu se înțeleg asupra împărțirii bunurilor, când un testament este contestat, când există donații care lezează rezerva succesorală sau când nu pot fi identificați toți moștenitorii. Verdictul practic: dacă notarul constată un impediment și nu poate elibera certificatul de moștenitor, emite o încheiere de suspendare a procedurii și oricare parte poate sesiza instanța. Alternativ, acțiunea poate fi introdusă direct în instanță, fără trecere prealabilă prin notar, în situațiile prevăzute de lege.

Situații tipice care duc o moștenire în instanță:

Testament contestat de unul sau mai mulți moștenitori
Neînțelegeri privind componența masei succesorale sau valoarea bunurilor
Donații sau legate care depășesc cotitatea disponibilă și afectează rezerva succesorală
Moștenitori neidentificați sau cu domiciliu necunoscut
Cerere de reducțiune a liberalităților excesive neacceptată amiabil
Contestarea calității de moștenitor a uneia dintre părți
Bunuri imobile fără acte clare de proprietate

Concluzii principale

O succesiune litigioasă se soluționează în instanță atunci când există dispute între moștenitori, un testament contestat sau liberalități care lezează rezerva succesorală, iar termenul de 3 ani pentru acțiunea în reducțiune este limita care nu poate fi ignorată.

Punct	Detalii
Când merge cazul la instanță	Când notarul constată un impediment sau există dispute privind masa succesorală ori testamentul.
Termenul de prescripție	Acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive se prescrie în 3 ani de la deschiderea moștenirii.
Ordinea reducțiunii	Legatele se reduc înaintea donațiilor; donațiile se reduc în ordinea inversă a datei, de la cea mai recentă.
Durata orientativă	Între 6 luni (dosar simplu) și 4 ani sau mai mult (dosar complex cu expertize și căi de atac).
Rolul Pta	Pta oferă evaluare inițială, redactare cereri, reprezentare în instanță și negociere amiabilă pentru dosare succesorale.

Cuprins

Când ajunge o moștenire litigioasă pe rolul instanței
Notar sau instanță: cine este competent și ce decide legea
Cine poate introduce o acțiune succesorală în instanță
Pașii procedurii judiciare: de la cerere la hotărârea de partaj
Ce documente pregătiți și ce probe contează în instanță
Ce soluții poate pronunța instanța într-o moștenire litigioasă
Rezerva succesorală și reducțiunea liberalităților excesive
Cât durează și cât costă o succesiune în instanță
Când și cum vă ajută un avocat în succesiunea litigioasă
Checklist practic înainte de a introduce sau de a răspunde la o acțiune
Ce se întâmplă când testamentul este contestat
Greșelile frecvente și cum le evitați
Cum vă poate sprijini Pta în dosarul dumneavoastră succesoral
Surse
Întrebări frecvente

Când ajunge o moștenire litigioasă pe rolul instanței

Procedura succesorală pornește, de regulă, la biroul notarului public. Notarul verifică actele, identifică moștenitorii și, dacă nu există nicio dispută, eliberează certificatul de moștenitor. Problema apare când acordul lipsește.

Cele mai frecvente cauze care trimit dosarul în instanță sunt:

Neînțelegeri între moștenitori privind valoarea bunurilor sau modul de împărțire. Exemplu: trei frați moștenesc un apartament și o casă la țară, dar niciunul nu acceptă varianta propusă de ceilalți.
Testament contestat. Un moștenitor legal susține că testamentul a fost semnat în condiții de incapacitate sau sub presiune. Notarul nu poate tranșa această dispută și suspendă procedura.
Donații care lezează rezerva. Defunctul a donat în timpul vieții o parte semnificativă din patrimoniu unui terț, iar moștenitorii rezervatari cer reducțiunea liberalităților excesive.
Moștenitori neidentificați sau cu adresă necunoscută. Notarul nu poate finaliza procedura fără citarea tuturor celor cu vocație succesorală.
Calitate de moștenitor contestată. O persoană pretinde că este rudă sau soț supraviețuitor, iar ceilalți contestă această calitate.

Când notarul constată că există un litigiu pe care nu îl poate soluționa, emite o încheiere de impediment și suspendă procedura. Această încheiere nu este obligatorie pentru a sesiza instanța, dar dovedește că s-a încercat calea notarială. Înțelegerea diferenței dintre moștenirea testamentară și cea legală este primul pas pentru a evalua dacă situația dumneavoastră implică un risc de litigiu.

Notar sau instanță: cine este competent și ce decide legea

Regula generală este că procedura succesorală necontencioasă aparține notarului public, iar cea contencioasă aparține instanței de judecată. Distincția nu este întotdeauna evidentă din start.

Criteriu	Procedură notarială	Procedură judiciară
Existența unui litigiu	Nu există dispute între moștenitori	Există neînțelegeri sau contestații
Acord privind masa succesorală	Toți moștenitorii sunt de acord	Masa succesorală este disputată
Reducțiunea liberalităților	Posibilă amiabil cu acordul tuturor	Necesară când lipsește acordul
Rezultat final	Certificat de moștenitor	Hotărâre judecătorească
Durată orientativă	Câteva săptămâni până la câteva luni	1–4 ani, în funcție de complexitate

Notarul public poate proceda la reducerea liberalităților excesive în cadrul procedurii notariale, dar numai cu acordul tuturor moștenitorilor. Dacă un singur moștenitor refuză, notarul nu poate impune reducțiunea și dosarul merge la instanță.

Fluxul procedural când notarul suspendă cauza:

Notarul constată impedimentul și emite încheierea de suspendare.
Oricare parte interesată formulează cerere de chemare în judecată la judecătoria competentă.
Instanța preia dosarul și judecă în fond, inclusiv aspectele de partaj și reducțiune.
Hotărârea instanței înlocuiește certificatul de moștenitor.

Sfat profesional: Dacă aveți deja o încheiere de impediment de la notar, atașați-o cererii de chemare în judecată. Aceasta demonstrează că s-a parcurs etapa prealabilă și scurtează discuțiile introductive din dosar.

Cine poate introduce o acțiune succesorală în instanță

Nu oricine poate formula orice tip de cerere într-un dosar succesoral. Calitatea procesuală activă depinde de natura acțiunii.

Moștenitorii rezervatari (descendenți, soț supraviețuitor, ascendenți privilegiați) pot cere partajul, pot contesta testamentul și pot invoca reducțiunea liberalităților excesive. Acțiunea în reducțiune este personală, patrimonială și divizibilă.
Succesorii moștenitorilor rezervatari pot exercita acțiunea în reducțiune în locul acestora, dacă moștenitorul rezervatar a decedat.
Legatarii pot cere executarea legatului sau pot fi chemați în judecată pentru reducțiunea acestuia, dar nu pot cere ei înșiși reducțiunea.
Creditorii chirografari ai moștenitorului pot exercita acțiunea oblică, în limitele drepturilor patrimoniale ale debitorului lor, dar nu pot cere direct reducțiunea.
Creditorii defunctului pot participa la procedura succesorală pentru a-și valorifica creanțele față de masa succesorală.

Condiția acceptării moștenirii este esențială. Un moștenitor care nu a acceptat moștenirea nu poate formula cereri în calitate de moștenitor. Acceptarea poate fi expresă (declarație autentică sau act de procedură) sau tacită (orice act care implică intenția de a accepta).

Efectele juridice ale opțiunii succesorale:

Acceptarea pură și simplă angajează moștenitorul cu întregul său patrimoniu pentru datoriile succesiunii, fără limită.
Acceptarea cu beneficiu de inventar limitează răspunderea la activul succesoral; este varianta prudentă când există incertitudine privind datoriile.
Renunțarea la moștenire exclude moștenitorul din procedură, dar poate fi revocată în termenul legal dacă nu a acceptat-o un alt moștenitor.

Pașii procedurii judiciare: de la cerere la hotărârea de partaj

Procedura judiciară succesorală urmează circuitul standard al procesului civil, cu câteva particularități.

Formularea cererii de chemare în judecată. Cererea trebuie să identifice toți moștenitorii cunoscuți, să descrie masa succesorală și să formuleze capetele de cerere clar: partaj, reducțiune, anulare testament, constatare calitate de moștenitor etc.
Înregistrarea și citarea. Instanța fixează primul termen și citează toate părțile. Dacă există moștenitori cu domiciliu necunoscut, citarea se face prin publicitate.
Administrarea probelor. Faza probatorie include înscrisuri, interogatorii, declarații de martori și, frecvent, expertize tehnice de evaluare a bunurilor.
Stabilirea masei succesorale. Instanța determină activul (bunurile care intră în moștenire) și pasivul (datoriile defunctului). Această etapă poate genera dezbateri separate dacă există bunuri contestate sau donații care trebuie reîncadrate.
Partajul propriu-zis. Instanța poate atribui bunuri în natură, poate dispune vânzarea la licitație și împărțirea sumei obținute sau poate stabili sulte compensatorii.
Pronunțarea hotărârii. Hotărârea de partaj are efect constitutiv: fiecare moștenitor devine proprietar exclusiv al bunurilor atribuite.
Căile de atac. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, iar decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs, în condițiile Codului de procedură civilă.

Probele cele mai relevante în practică sunt:

Actele de proprietate ale defunctului (extrase de carte funciară, contracte de vânzare-cumpărare)
Testamentul, în original sau copie legalizată
Contractele de donație sau actele asimilate
Expertiza de evaluare imobiliară sau contabilă
Declarațiile de martori privind starea de sănătate a testatorului sau împrejurările donației

Ce documente pregătiți și ce probe contează în instanță

Un dosar succesoral bine pregătit reduce semnificativ durata procedurii. Iată un checklist practic:

Certificatul de deces al defunctului (original sau copie legalizată)
Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor
Certificatul de căsătorie (dacă există soț supraviețuitor)
Certificatele de naștere ale descendenților
Extrase de carte funciară pentru toate imobilele din patrimoniul defunctului
Contracte de vânzare-cumpărare, donație sau schimb privind bunurile succesorale
Testamentul (olograf, autentic sau mistic), în original
Certificate fiscale privind bunurile mobile de valoare (autovehicule, conturi bancare)
Chitanțe, extrase bancare sau alte dovezi ale datoriilor sau creanțelor defunctului
Încheierea de impediment emisă de notar, dacă există

Valoarea probatorie a fiecărui tip de probă:

Expertiza de evaluare imobiliară este, în practică, proba cu cel mai mare impact în dosarele de partaj, deoarece valoarea atribuită bunurilor determină direct cotele fiecărui moștenitor. Martorii sunt utili pentru a dovedi starea de sănătate a testatorului la momentul redactării testamentului sau pentru a proba împrejurările unei donații. Documentele medicale (fișe de observație, certificate de diagnostic) devin esențiale când se contestă capacitatea de exercițiu a defunctului.

Sfat profesional: Solicitați extrasul de carte funciară actualizat cu cel mult 30 de zile înainte de depunerea cererii. Un extras vechi poate omite ipoteci sau sarcini înregistrate recent și poate crea surprize neplăcute în faza de stabilire a masei succesorale. Consultați și ghidul privind factorii de succes în litigii civile pentru o strategie probatorie completă.

Ce soluții poate pronunța instanța într-o moștenire litigioasă

Instanța nu se limitează la a împărți bunurile. Gama de soluții este mai largă și depinde de capetele de cerere formulate:

Partajul în natură: atribuirea fiecărui moștenitor a unor bunuri determinate, cu sau fără sultă compensatorie.
Vânzarea la licitație publică a bunurilor care nu pot fi comod partajate (de exemplu, un apartament cu un singur proprietar potențial), urmată de împărțirea sumei obținute.
Numirea unui administrator sau lichidator provizoriu al masei succesorale, pentru a gestiona bunurile pe durata procesului și a preveni deteriorarea sau înstrăinarea lor.
Anularea sau constatarea nulității testamentului, cu efectul că moștenirea se va împărți conform regulilor moștenirii legale.
Reducțiunea liberalităților excesive: instanța reduce legatele sau donațiile care depășesc cotitatea disponibilă, pentru a întregi rezerva succesorală. Reducțiunea nu anulează actul, ci îl face ineficace în măsura necesară pentru a proteja rezerva.
Constatarea unei donații deghizate: instanțele pot reîncadra contracte cu clauze de întreținere drept donații deghizate atunci când se probează că intenția reală a defunctului a fost gratificarea, readucând astfel bunul în masa succesorală.
Măsuri provizorii (sechestru asigurător, interdicție de înstrăinare) pentru protejarea bunurilor pe durata procesului.

Hotărârea instanței poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul are efect devolutiv: instanța de apel rejudecă fondul cauzei, nu doar legalitatea hotărârii.

Rezerva succesorală și reducțiunea liberalităților excesive

Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul, indiferent de voința defunctului. Cotitatea disponibilă este ceea ce rămâne după rezervă și poate fi distribuită liber prin donații sau legate.

Când liberalitățile depășesc cotitatea disponibilă, moștenitorii rezervatari pot cere reducțiunea. Termenul de prescripție pentru această acțiune este de 3 ani de la deschiderea moștenirii, conform Codului civil.

Ordinea reducțiunii liberalităților excesive:

Legatele se reduc înaintea donațiilor. Dacă legatele sunt suficiente pentru a acoperi excesul, donațiile nu se ating.
Dacă legatele nu acoperă excesul, se trece la donații. Donațiile se reduc în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai recentă, conform analizei doctrinare.
Donațiile simultane se reduc proporțional.

Reducțiunea nu operează din oficiu. Moștenitorii rezervatari trebuie să o invoce explicit, fie printr-o acțiune separată, fie ca excepție în cadrul acțiunii de partaj, în termenul legal de 3 ani. Dacă beneficiarul liberalității rămâne în posesie și moștenitorii nu acționează în acest termen, dreptul la reducțiune se pierde.

Când toți moștenitorii sunt de acord, reducțiunea poate fi realizată amiabil de notar, ceea ce reduce semnificativ costurile și durata procedurii. Această cale este recomandată ori de câte ori există disponibilitate de negociere.

Cât durează și cât costă o succesiune în instanță

Durata și costurile unui dosar succesoral variază considerabil în funcție de complexitate, numărul de moștenitori și natura bunurilor implicate.

Componentă de cost	Estimare orientativă	Observații
Taxă de timbru (acțiune partaj)	Calculată la valoarea masei succesorale, conform OUG 80/2013	Procentual din valoarea bunurilor; poate fi redusă prin ajutor public judiciar
Onorariu avocat	Variabil, negociat	Poate fi forfetar sau pe ore; tipurile de onorariu diferă semnificativ
Expertiză imobiliară	Câteva sute până la câteva mii de lei	Depinde de numărul și complexitatea bunurilor evaluate
Expertiză grafologică	Câteva sute de lei	Necesară când se contestă semnătura de pe testament
Costuri de publicitate judiciară	Zeci de lei	Obligatorie când există moștenitori cu domiciliu necunoscut

Estimări de durată:

Dosar simplu (2–3 moștenitori, bunuri clare, fără contestații): 6–12 luni.
Dosar mediu (testament contestat sau reducțiune solicitată): 1–2 ani.
Dosar complex (donații deghizate, moștenitori multipli, expertize multiple): 2–4 ani sau mai mult.

Factorii care prelungesc cel mai mult un dosar sunt: citarea prin publicitate a moștenitorilor cu domiciliu necunoscut, expertizele tehnice cu contestații, apelurile și recursurile, și administrarea unui patrimoniu cu bunuri în mai multe județe.

Sfat profesional: Înainte de a introduce acțiunea, evaluați dacă o tranzacție sau o reducțiune amiabilă în procedura notarială este posibilă. Chiar și un acord parțial (de exemplu, asupra valorii unui imobil) poate reduce substanțial durata și costurile judiciare.

Când și cum vă ajută un avocat în succesiunea litigioasă

Există momente în care prezența unui avocat nu este doar utilă, ci schimbă efectiv rezultatul dosarului. Iată serviciile concrete pe care le oferă un avocat specializat în moșteniri:

Redactarea cererii de chemare în judecată cu toate capetele de cerere necesare, evitând omisiunile care pot fi acoperite ulterior doar cu dificultate
Identificarea și administrarea probelor relevante: extrase CF, expertize, martori, documente medicale
Formularea cererii de reducțiune a liberalităților excesive și calculul cotei rezervate
Reîncadrarea juridică a unor contracte (de exemplu, contracte cu clauze de întreținere ca donații deghizate) pentru a readuce bunuri în masa succesorală
Negocierea unui acord amiabil între moștenitori, care poate fi omologat de instanță
Reprezentarea în fața instanței și formularea căilor de atac (apel, recurs)
Asistența la expertize și contestarea concluziilor expertului când acestea sunt eronate

Cazuri clare când avocatul schimbă rezultatul:

Contestarea unui testament olograf necesită o expertiză grafologică și o strategie probatorie coerentă. Fără o cerere corect formulată, instanța poate respinge acțiunea ca inadmisibilă. Similar, o cerere de reducțiune formulată după expirarea termenului de 3 ani este respinsă indiferent de temeinicia ei.

Sfat profesional: La prima consultare cu avocatul, aduceți: actul de deces, actele de proprietate ale defunctului, testamentul (dacă există), orice contracte de donație și, dacă aveți, încheierea de impediment de la notar. Cu aceste documente, avocatul poate evalua dosarul în mod concret, nu ipotetic.

Checklist practic înainte de a introduce sau de a răspunde la o acțiune

Documente de colectat:

Certificat de deces (original sau copie legalizată)
Acte de identitate ale tuturor moștenitorilor cunoscuți
Extrase de carte funciară actualizate pentru toate imobilele
Contracte de donație, vânzare-cumpărare sau alte acte de dispoziție ale defunctului
Testament (original, dacă există)
Certificate fiscale și extrase bancare
Adeverințe de la Registrul Comerțului, dacă defunctul a deținut părți sociale
Documente medicale relevante (dacă se pune problema capacității de exercițiu)

Pași imediat de urmat:

Verificați dacă termenul de prescripție de 3 ani pentru reducțiunea liberalităților nu a expirat sau este pe cale să expire.
Solicitați extrase de carte funciară actualizate pentru toate imobilele.
Contactați un avocat specializat în succesiuni înainte de a face orice declarație formală de acceptare sau renunțare la moștenire.
Nu înstrăinați și nu modificați bunurile din masa succesorală înainte de finalizarea procedurii.
Dacă există un testament, solicitați deschiderea lui oficială la notar sau la instanță.

Întrebări esențiale pentru prima consultare cu avocatul:

Care este masa succesorală probabilă și există bunuri contestate?
Există donații sau legate care ar putea afecta rezerva mea succesorală?
Care este termenul de prescripție aplicabil în situația mea?
Care este strategia recomandată: cale amiabilă sau acțiune în instanță?

Ce se întâmplă când testamentul este contestat

Contestarea unui testament este una dintre cele mai frecvente cauze ale unei succesiuni litigioase. Mecanismele juridice disponibile sunt:

Acțiunea în anulare pentru vicii de formă (testament olograf nedatat, nesemnat sau neolograf în totalitate) sau pentru vicii de consimțământ (eroare, dol, violență, incapacitate).
Excepția de nulitate invocată în cadrul acțiunii de partaj, fără a fi necesară o acțiune separată.
Expertiza grafologică pentru a verifica autenticitatea semnăturii sau a scrisului de mână, în cazul testamentelor olografe.
Documente medicale (fișe de observație, certificate de diagnostic psihiatric) pentru a proba incapacitatea testatorului la momentul redactării.
Declarații de martori privind starea de sănătate sau împrejurările în care a fost redactat testamentul.

Efectele unei hotărâri de anulare a testamentului sunt radicale: moștenirea se redistribuie conform regulilor moștenirii legale, ca și cum testamentul nu ar fi existat. Dacă testamentul este menținut, partajul se face respectând dispozițiile testamentare, cu respectarea rezervei succesorale.

Pentru o strategie completă de contestare, consultați ghidul privind cum să contestați testamentul.

Greșelile frecvente și cum le evitați

Din practica dosarelor succesorale, câteva erori apar cu o regularitate care poate fi prevenită.

Prima și cea mai costisitoare greșeală este lăsarea termenului de prescripție să expire. Acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive se prescrie în 3 ani de la deschiderea moștenirii. Moștenitorii care amână acțiunea, sperând într-o rezolvare amiabilă care nu se materializează, pierd dreptul la reducțiune definitiv. Soluția: dacă negocierile durează, introduceți acțiunea în instanță pentru a întrerupe prescripția, chiar dacă discuțiile continuă.

A doua greșeală frecventă este acceptarea pură și simplă a moștenirii fără a cunoaște datoriile defunctului. Dacă pasivul succesoral depășește activul, moștenitorul răspunde cu propriul patrimoniu. Acceptarea cu beneficiu de inventar este varianta care limitează această expunere și este recomandată ori de câte ori există incertitudine.

Formularea incompletă a capetelor de cerere este o altă problemă recurentă. Un moștenitor care uită să solicite și reducțiunea în aceeași acțiune de partaj poate fi nevoit să introducă o acțiune separată, cu costuri și termene suplimentare. Un avocat specializat identifică toate capetele de cerere necesare de la început.

Lipsa documentelor de proprietate actualizate întârzie frecvent dosarele. Extrasele de carte funciară expirate sau actele de proprietate incomplete generează cereri de amânare și prelungesc procedura cu luni întregi.

Sfat profesional: Nu tratați o succesiune litigioasă ca pe o negociere informală între rude. Orice declarație sau act semnat în afara procedurii formale poate fi interpretat ca acceptare tacită a moștenirii sau ca renunțare la anumite drepturi. Consultați un avocat înainte de orice pas formal.

Cum vă poate sprijini Pta în dosarul dumneavoastră succesoral

Dosarele de succesiune litigioasă cer mai mult decât cunoașterea legii: cer experiență în administrarea probelor, capacitate de negociere și o strategie clară de la primul termen. Pta oferă exact această combinație, cu o echipă care a gestionat dosare succesorale complexe, de la contestații de testament la acțiuni de reducțiune a liberalităților excesive și reîncadrări de contracte ca donații deghizate.

Serviciile concrete includ: evaluarea inițială a dosarului și identificarea tuturor capetelor de cerere posibile, redactarea cererii de chemare în judecată, asistența la expertize, negocierea unui acord amiabil când există șanse reale de succes și reprezentarea completă în instanță, inclusiv în apel. Dacă situația dumneavoastră implică bunuri în mai multe jurisdicții sau moștenitori în străinătate, echipa Pta are experiență și în dreptul privat internațional.

Primul pas este o consultare în care analizăm documentele pe care le aveți și stabilim împreună strategia potrivită. Contactați Pta pentru a programa această consultare și pentru a afla ce opțiuni aveți în dosarul dumneavoastră.

Surse

Textele de lege și sursele doctrinare de mai jos sunt punctele de pornire recomandate pentru oricine dorește să aprofundeze aspectele juridice ale succesiunii litigioase:

Dreptul succesoral este un domeniu în continuă evoluție jurisprudențială. Textele de lege trebuie citite împreună cu practica instanțelor, care poate nuanța sau reinterpreta dispozițiile legale.

This article is general information, not a substitute for advice from a qualified lawyer. Consult a qualified legal professional about your own circumstances before acting on anything here.

Întrebări frecvente

Cât durează o succesiune în instanță?

Un dosar succesoral simplu poate fi soluționat în 6–12 luni, dar dosarele cu testament contestat, reducțiune solicitată sau expertize multiple durează frecvent 1–4 ani, în funcție de complexitate și de gradul de contestare al probelor.

Cât costă un avocat pentru o succesiune litigioasă?

Onorariul avocatului variază în funcție de complexitatea dosarului și poate fi stabilit forfetar sau pe ore. La acesta se adaugă taxa de timbru calculată la valoarea masei succesorale, costurile expertizelor și cheltuielile de publicitate judiciară.

Cine are dreptul să ceară reducțiunea liberalităților excesive?

Acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive poate fi exercitată de moștenitorii rezervatari (descendenți, soț supraviețuitor, ascendenți privilegiați) și de succesorii lor. Creditorii defunctului și legatarii nu au această calitate procesuală.

De ce sunt necesari martorii într-o succesiune litigioasă?

Martorii sunt utili pentru a proba starea de sănătate a testatorului la momentul redactării testamentului, împrejurările unei donații sau intenția reală a defunctului, aspecte care nu rezultă întotdeauna din înscrisuri.