Programul de vizită al copilului în Moldova: ghid 2026

După o separare sau un divorț, părintele care nu locuiește cu copilul păstrează dreptul de a-l vedea, de a-l crește și de a participa la deciziile care îl privesc. În Republica Moldova, programul de vizită (în limbajul legii, programul de întrevederi) se stabilește în trei moduri: prin acordul părinților, prin mediere sau, dacă părinții nu se înțeleg, prin decizia autorității tutelare de la locul aflării copilului, confirmată apoi de instanța de judecată. Ghidul de mai jos explică fiecare cale, criteriile după care se decide, ce faci când programul nu este respectat și când îl poți modifica.

TL;DR

• Părintele care locuiește cu copilul nu are voie să împiedice relațiile personale ale copilului cu celălalt părinte, potrivit art. 64 din Codul familiei al Republicii Moldova.
• Fără acord între părinți, programul de întrevederi îl stabilește autoritatea tutelară teritorială, iar decizia ei trebuie confirmată de instanță.
• Se cântăresc vârsta copilului, atașamentul față de fiecare părinte, relația cu frații și opinia copilului, după vârsta și maturitatea lui.
• Un program confirmat de instanță se poate modifica, ca regulă, după cel puțin 6 luni, cu excepția situațiilor urgente.
• Neexecutarea se documentează prin procese-verbale ale executorului judecătoresc, care pot sta la baza unei cereri de schimbare a domiciliului copilului.

Cuprins

• Ce înseamnă programul de întrevederi în legea Republicii Moldova
• Cele trei căi prin care se stabilește programul
• Pașii concreți, de la cerere la încheierea instanței
• Criteriile după care se decide
• Cum arată un program bine construit
• Dreptul la informare, dincolo de vizite
• Când programul nu este respectat
• Modificarea programului
• Când un părinte locuiește în altă țară
• Ce se schimbă: proiectul de lege din 2026
• Perspectiva noastră
• Cum te poate ajuta Postica Turuta Attorneys
• Întrebări frecvente
• Surse

Ce înseamnă programul de întrevederi în legea Republicii Moldova

În vorbirea de zi cu zi, părinții spun „program de vizită” sau „program de vizitare”. Legislația Republicii Moldova folosește termenul de program de întrevederi, iar regulile de bază se găsesc în articolul 64 din Codul familiei, care reglementează exercitarea drepturilor părintești de către părintele care locuiește separat de copil.

Ideea de la care pleacă legea este simplă: separarea părinților nu desface legătura dintre copil și niciunul dintre ei. Părintele care locuiește cu copilul nu poate împiedica exercitarea drepturilor părintești ale celuilalt părinte, cu excepția situațiilor în care contactul ar pune în pericol copilul. Așadar, programul de întrevederi nu este o favoare pe care părintele „principal” o acordă. Este modul concret în care se exercită un drept pe care legea îl recunoaște ambilor părinți și, mai ales, copilului.

Programul de întrevederi nu se confundă cu domiciliul copilului și nici cu exercitarea autorității părintești. Copilul poate locui la un părinte, ambii părinți pot exercita în comun responsabilitatea părintească, iar programul stabilește doar când, unde și cum petrece copilul timp cu părintele separat. Dacă vrei să înțelegi mai bine întregul cadru, merită citit și ghidul nostru despre ce presupune responsabilitatea parentală în Moldova.

În comparație, în România se folosește formula „program de vizitare” sau „legături personale”, cu reguli în Codul civil român. Rezultatele pe care le găsești online despre instanțele din România nu se aplică automat în Moldova, unde procedura are o etapă distinctă: autoritatea tutelară.

Cele trei căi prin care se stabilește programul

În practică, programul de întrevederi ajunge să fie stabilit pe una dintre următoarele căi. Alegerea contează, pentru că de ea depind costul, durata și, mai ales, cât de ușor poate fi executat programul dacă apare un conflict.

Acordul dintre părinți

Cea mai rapidă soluție este înțelegerea directă. La divorțul prin acordul soților, aspectele legate de copii sunt incluse chiar în cerere: modelul cererii de desfacere a căsătoriei elaborat de Ministerul Justiției prevede rubrici pentru exercitarea în comun a autorității părintești, modul de participare la educația copiilor, domiciliul acestora și drepturile părintelui separat de copil.

Un acord bun nu se rezumă la „tata îl ia în weekend”. Trebuie să răspundă la întrebări concrete: ce weekend, de la ce oră, cine aduce și cine ia copilul, ce se întâmplă de ziua lui, de Crăciun, de Paști și în vacanța de vară.

Medierea

Dacă părinții nu se înțeleg singuri, dar încă pot sta la aceeași masă, medierea este o variantă practică. Codul familiei permite încheierea unui acord de mediere privind programul de întrevederi, însă exclude această cale atunci când au fost constatate acte de violență, abuz, neglijare sau alte riscuri pentru copil. Limita are sens: un acord „negociat” sub presiune nu protejează copilul.

Autoritatea tutelară și confirmarea instanței

În lipsa unui acord, competența inițială revine autorității tutelare teritoriale de la locul aflării copilului. Mulți părinți merg direct în instanță și află abia acolo că etapa autorității tutelare este obligatorie. Potrivit Codului familiei, art. 64 alin. (6), decizia autorității tutelare se supune confirmării de către instanța judecătorească, iar abia după această confirmare programul devine pe deplin executoriu.

Pașii concreți, de la cerere la încheierea instanței

Procedura diferă în detalii de la o autoritate la alta, dar traseul de bază arată astfel:

1. Încercarea de înțelegere. Propune în scris celuilalt părinte un program concret. Păstrează mesajele și răspunsurile. Dacă propunerea este refuzată sau ignorată, ai deja dovada că ai încercat o soluție amiabilă.
2. Evaluarea medierii. Dacă nu există riscuri pentru copil, o ședință de mediere poate scurta tot procesul. Dacă au existat episoade de violență, această etapă se sare.
3. Sesizarea autorității tutelare. Cererea se depune la autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului, nu de la domiciliul tău. Descrie programul pe care îl propui și motivele pentru care este în interesul copilului.
4. Evaluarea situației. Autoritatea analizează condițiile de viață ale copilului, relația cu fiecare părinte și, dacă vârsta și maturitatea o permit, ascultă opinia copilului.
5. Decizia autorității tutelare. Aceasta stabilește programul de întrevederi: frecvența, durata, locul și condițiile.
6. Confirmarea în instanță. Decizia se supune confirmării instanței. Instanța verifică dacă programul respectă interesul superior al copilului și emite încheierea.
7. Executarea. Dacă programul confirmat nu este respectat, intervine executorul judecătoresc.

De regulă, merită pregătite din timp actul de naștere al copilului, actele de identitate, dovezi privind locuința ta și condițiile în care poți primi copilul, programul tău de lucru și orice dovezi despre implicarea ta în viața copilului: plata pensiei de întreținere, prezența la școală, la medic, la activități. Aceste detalii arată că propunerea ta este realistă, nu doar dorită.

Criteriile după care se decide

Indiferent dacă decide autoritatea tutelară sau instanța, punctul de reper este interesul superior al copilului. Codul familiei enumeră elementele care se iau în calcul:

• vârsta copilului și nevoile specifice etapei de dezvoltare;
• atașamentul față de fiecare părinte;
• relațiile cu frații și surorile;
• opinia copilului, ținând cont de vârsta și gradul lui de maturitate.

Opinia copilului

Legea obligă autoritățile să ofere copilului capabil să-și formeze o opinie posibilitatea de a o exprima. Opinia nu este un vot care decide singur rezultatul, dar cântărește tot mai mult pe măsură ce copilul crește. Un adolescent care refuză constant un anumit program va fi ascultat cu atenție, iar autoritatea va încerca să afle dacă refuzul este al lui sau rezultatul influenței unui părinte.

Viața reală a copilului

Autoritățile nu se uită doar la distanța dintre locuințele părinților. Evaluează întreaga dinamică a vieții copilului: școala sau grădinița, activitățile extrașcolare, relațiile cu bunicii, frații și alte rude apropiate. În negocierile informale, părinții trec adesea peste aceste aspecte. Un program care îi ia copilului antrenamentul de sâmbătă dimineața sau îl ține departe de bunicii cu care a crescut va fi greu de susținut. Despre locul bunicilor în această ecuație, găsești detalii în articolul despre drepturile bunicilor la legături cu nepoții în Moldova.

Cum arată un program bine construit

Nu există în Codul familiei un „program standard” valabil pentru toți copiii. Fiecare program se construiește pe situația concretă. Totuși, din practica dosarelor de familie, câteva modele apar des și pot servi ca punct de plecare pentru discuție. Exemplele de mai jos sunt orientative, nu norme legale.

Un program solid acoperă, de regulă, următoarele elemente:

• zilele și orele obișnuite, cu ora exactă de preluare și de predare;
• locul preluării: domiciliul copilului, școala sau un loc neutru;
• vacanțele școlare, împărțite clar, nu „după înțelegere”;
• sărbătorile importante: Crăciunul (atât pe stil nou, cât și pe stil vechi, dacă familia le ține pe ambele), Paștele, Anul Nou, zilele de naștere ale copilului și ale părinților;
• contactul la distanță: apeluri video sau telefonice în zilele fără întâlnire;
• călătoriile: ce se întâmplă dacă un părinte vrea să plece cu copilul în altă localitate sau în străinătate;
• regula pentru situații neprevăzute: boală, schimbarea programului de lucru, întârzieri.

Cu cât programul este mai precis, cu atât lasă mai puțin loc pentru conflicte și cu atât e mai ușor de executat. Formulări precum „părintele va vedea copilul ori de câte ori dorește” par generoase, dar în practică nu pot fi executate.

Dincolo de partea juridică, programul funcționează doar dacă părinții reușesc să coopereze minim. Un exemplu util despre cum se construiește un plan parental funcțional după separare arată ce elemente practice merită discutate între părinți. Este scris pentru contextul din Canada, dar logica organizării se aplică oriunde. Pentru variantele de organizare a locuinței copilului, vezi și ghidul nostru despre custodia alternativă în Moldova.

Dreptul la informare, dincolo de vizite

Programul de întrevederi nu înseamnă doar timp petrecut împreună. Potrivit art. 64 din Codul familiei, părintele care locuiește separat are dreptul să primească informații despre copil de la instituțiile de învățământ, medicale și de asistență socială.

În termeni practici, poți cere de la școală situația școlară, de la medicul de familie informații despre starea de sănătate a copilului, iar de la serviciile sociale informații despre măsurile luate. Dacă o instituție refuză, refuzul poate fi contestat în instanța de judecată. Singura excepție recunoscută de lege este situația în care comportamentul părintelui reprezintă un pericol demonstrabil pentru viața sau sănătatea copilului.

Pentru mulți părinți separați, acest drept contează aproape la fel de mult ca întâlnirile: le permite să rămână implicați în deciziile de zi cu zi și să nu afle ultimii despre o problemă de sănătate sau de învățătură.

Când programul nu este respectat

Cel mai frecvent conflict apare după ce programul există deja pe hârtie: copilul „este bolnav” exact în weekendul stabilit, ușa nu se deschide, telefonul nu răspunde. Sau, invers, părintele separat nu vine la întâlniri ori nu aduce copilul înapoi la ora stabilită.

Ce poți face, pas cu pas:

1. Nu răspunde cu forța. Nu lua copilul pe ascuns și nu reține copilul peste programul stabilit. Astfel de gesturi îți slăbesc poziția și, în anumite situații, pot avea consecințe juridice serioase.
2. Documentează fiecare incident. Păstrează mesajele, notează datele și orele.
3. Apelează la executorul judecătoresc. Pentru un program confirmat de instanță, neexecutarea se documentează prin procese-verbale întocmite de executor. Aceasta este o practică esențială, pe care mulți părinți o ignoră.
4. Folosește dovezile acumulate. Potrivit Codului familiei, procesele-verbale privind neexecutarea programului pot deveni temei pentru a cere modificarea domiciliului copilului, dacă acest pas corespunde interesului său superior.

Atunci când există violență în familie, situația se schimbă. Programul poate fi limitat sau adaptat, iar ordonanța de protecție este unul dintre motivele care permit o cerere de modificare oricând, fără să aștepți termenul obișnuit. Dacă celălalt părinte a dus copilul în altă țară fără acordul tău, citește ghidul despre procedura în caz de răpire parentală în Moldova.

Modificarea programului

Copiii cresc, părinții se mută, programele de lucru se schimbă. Un program potrivit pentru un copil de 4 ani nu mai este potrivit la 12 ani. Legea permite modificarea, dar pune o limită de stabilitate.

Un program de întrevederi confirmat de instanță poate fi modificat după cel puțin 6 luni de la emiterea încheierii. Excepția privește situațiile urgente, de exemplu emiterea unei ordonanțe de protecție sau apariția unor riscuri iminente pentru copil, când cererea poate fi depusă oricând.

Motive frecvente pentru care părinții cer modificarea:

• schimbarea școlii sau a localității în care locuiește copilul;
• schimbarea programului de lucru al unui părinte;
• dorința exprimată constant de copil, odată cu înaintarea în vârstă;
• neexecutarea repetată a programului existent;
• apariția unor riscuri pentru copil.

Cererea de modificare trebuie să arate ce s-a schimbat de la stabilirea programului și de ce noul program servește mai bine interesul copilului. O simplă nemulțumire a unuia dintre părinți nu este suficientă.

Când un părinte locuiește în altă țară

Multe familii din Republica Moldova au un părinte la muncă în Uniunea Europeană, în Marea Britanie sau în alte state. Relocarea nu stinge dreptul la relații personale. Părintele care locuiește separat își păstrează acest drept, iar celălalt părinte este obligat să asigure contactul, inclusiv prin mijloace la distanță: apeluri video, telefon, mesaje.

Un program pentru un părinte aflat în străinătate arată, de regulă, altfel decât unul local: întâlniri mai rare, dar mai lungi, concentrate în vacanțe, completate de contact video regulat, în zile și la ore fixe. Merită stabilit în scris cine suportă costurile de călătorie și cine însoțește copilul.

Pe plan internațional, Republica Moldova este parte la Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii. Convenția nu se ocupă doar de returnarea copiilor: articolul 21 permite depunerea cererilor pentru organizarea sau asigurarea exercitării efective a drepturilor de acces, prin autoritățile centrale desemnate, în același mod ca cererile de returnare. Atenție, Convenția se aplică doar între statele pentru care este în vigoare în relația cu Moldova. Pașii concreți îi găsești în ghidul nostru despre cum aplici Convenția de la Haga.

Ce se schimbă: proiectul de lege din 2026

Pe 25 martie 2026, Ministerul Justiției a prezentat avizul pozitiv al Guvernului la un proiect de lege privind protecția copilului și executarea hotărârilor referitoare la exercitarea drepturilor părintești. Direcția propusă este ca instanța de judecată să aibă un rol determinant în stabilirea programului de întrevederi, pentru a evita procedurile paralele, a adapta mai eficient programul la nevoile copilului, a reduce durata procedurilor și a consolida mecanismele de executare.

Pentru părinți, asta înseamnă că traseul descris mai sus, cu etapa autorității tutelare urmată de confirmarea instanței, s-ar putea schimba. Până la adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor, se aplică regulile actuale din Codul familiei. Înainte de a depune o cerere, verifică redacția în vigoare la data respectivă sau cere o consultație juridică.

Perspectiva noastră

În dosarele de familie pe care le gestionăm, observăm același tipar: părinții se concentrează pe „câte zile” primește fiecare și pierd din vedere cât de executabil este programul. Un program vag, obținut rapid, generează aproape întotdeauna un al doilea conflict, mai costisitor decât primul.

De aceea, recomandarea noastră este ca programul să fie construit ca un contract bine redactat: termeni clari, situații neprevăzute acoperite, reguli pentru vacanțe și călătorii. Experiența noastră în redactarea de contracte complexe, inclusiv cu element de drept internațional privat, ne arată că precizia de la început economisește luni de litigiu ulterior.

A doua observație: dovezile contează mai mult decât emoțiile. Părintele care poate arăta implicare constantă, pensie achitată la timp, prezență la școală și la medic, are o poziție mult mai solidă decât cel care vine doar cu nemulțumiri. Iar atunci când programul nu este respectat, procesele-verbale ale executorului judecătoresc valorează mai mult decât orice declarație.

În sfârșit, în cazurile cu un părinte în străinătate, tratăm programul de întrevederi și riscul de deplasare ilicită a copilului ca pe o singură problemă. Clauzele despre călătorii, acordul pentru ieșirea din țară și mecanismele Convenției de la Haga trebuie gândite împreună, nu separat.

— BAA

Cum te poate ajuta Postica Turuta Attorneys

Echipa Postica Turuta Attorneys oferă asistență în dreptul familiei: divorț, partaj, custodia copilului minor și cazuri de răpire internațională de copii. Putem redacta sau verifica acordul privind programul de întrevederi, te putem reprezenta în fața autorității tutelare și a instanței și te putem asista în executarea sau modificarea programului. Află mai multe despre serviciile noastre de dreptul familiei, divorț și partaj sau programează un consult juridic online pentru părinți, dacă te afli în altă localitate sau în străinătate.

Întrebări frecvente

Pot merge direct în instanță pentru stabilirea programului de întrevederi?

Potrivit regulilor actuale din Codul familiei, în lipsa unui acord între părinți, programul îl stabilește mai întâi autoritatea tutelară teritorială de la locul aflării copilului. Instanța intervine apoi pentru confirmarea deciziei. Proiectul de lege avizat în martie 2026 propune un rol mai mare pentru instanță, așa că verifică redacția în vigoare înainte de a depune cererea.

De la ce vârstă contează opinia copilului?

Legea nu fixează o vârstă anume. Copilul capabil să-și formeze o opinie trebuie să aibă posibilitatea să o exprime, iar aceasta se ia în considerare după vârsta și gradul lui de maturitate. În practică, opinia unui adolescent cântărește mult mai mult decât cea a unui preșcolar.

Ce fac dacă celălalt părinte nu îmi permite să văd copilul?

Nu încerca să iei copilul pe ascuns. Dacă programul este confirmat de instanță, apelează la executorul judecătoresc pentru a documenta neexecutarea prin procese-verbale. Încălcările repetate pot deveni temei pentru o cerere de modificare a domiciliului copilului, dacă asta corespunde interesului său.

Cât de des pot cere modificarea programului?

Un program confirmat de instanță poate fi modificat, ca regulă, după cel puțin 6 luni de la emiterea încheierii. În situații urgente, cum ar fi o ordonanță de protecție sau riscuri iminente pentru copil, cererea poate fi depusă oricând.

Pot avea program de întrevederi dacă locuiesc în străinătate?

Da. Relocarea nu stinge dreptul la relații personale, iar celălalt părinte trebuie să asigure contactul, inclusiv la distanță. Pentru situațiile transfrontaliere, Convenția de la Haga din 1980 permite cereri pentru organizarea drepturilor de acces prin autoritățile centrale.

Surse

• Codul familiei al Republicii Moldova, legis.md
• Ministerul Justiției: modelul cererii de desfacere a căsătoriei prin acordul soților
• Ministerul Justiției: aviz pozitiv pentru proiectul de lege privind executarea hotărârilor despre drepturile părintești (25 martie 2026)
• HCCH: statutul Convenției de la Haga din 1980 în relația cu Republica Moldova
• HCCH: secțiunea dedicată răpirii internaționale de copii
• Plan parental după separare: exemplu practic

Recomandări

• Ce este dreptul de vizită: Ghid complet pentru părinți
• Regimul juridic al copilului minor în Moldova: ghid 2026
• Ghid recuperare copil minor Moldova: pași legali 2026